Duminică, 2017-11-19, 11:45 AM
Bine aţi venit Vizitator

Site-ul meu

Director de articole

Acasă » Articole » CARTEA SPIRITELOR

CARTEA1 - Cap.1 - DUMNEZEU

 


1. Dumnezeu şi infinitul

1. Ce este Dumnezeu?

         „Dumnezeu este inteligenţa supremă, cauza primă a tuturor lucrurilor”.

        

2. Ce se înţelege prin infinit?

         „Ceea ce nu are nici început, nici sfârşit; necunoscutul; tot ceea ce este necunoscut e infinit”.

 

3. S-ar putea spune că Dumnezeu este infinit?

         „Definiţie incompletă. Limbajul oamenilor este prea sărac pentru a putea defini lucrurile care sunt mai presus de inteligenţa lor”.

Dumnezeu este infinit în perfecţiunea sa dar infinitul e o abstracţie; a spune că Dumnezeu este infinit, înseamnă a considera atributul în loc de lucrul însuşi şi a defini un lucru care nu este cunoscut printr-un alt lucru care nu înseamnă nimic mai mult.

 

         2. Probe ale existenţei lui Dumnezeu

     

4. Se poate găsi proba existenţei lui Dumnezeu?

         „Printr-o axiomă pe care o aplicaţi ştiinţelor voastre se spune: nu există efect fără cauză. Căutaţi cauza a tot ce nu este opera omului şi raţiunea voastră vă va răspunde”.

Pentru a crede în Dumnezeu, este suficient să-ţi arunci ochii asupra operelor creaţiei. Universul există, el are deci o cauză. A te îndoi de existenţa lui Dumnezeu este ca şi cum ai nega că orice efect are o cauză, şi a avansa ideea că din nimic s-a putut face ceva.

        

5. Ce consecinţă se poate trage din sentimentul intuitiv al existenţei lui Dumnezeu pe care orice om îl poartă în el însuşi?

         „Că Dumnezeu există; căci de unde i-ar veni acest sentiment dacă el nu se clădeşte pe nimic? Este încă o consecinţă a principiului că nu există efect fără cauză”.

        

6. Sentimentul intim al existenţei lui Dumnezeu pe care-l avem în noi înşine este oare acţiunea educaţiei sau produsul ideilor acumulate?

         „Dacă ar fi aşa, de ce sălbaticii ar avea şi ei acest sentiment?”

Dacă sentimentul existenţei unei fiinţe supreme nu ar fi decât produsul unei învăţături, atunci el nu ar fi universal, şi nu ar exista, conform noţiunilor ştiinţei, decât la cei care ar fi putut primi această învăţătură.

        

7. S-ar putea găsi cauza primă a creaţiei lucrurilor în proprietăţile intime ale materiei?

         „Dar atunci care ar fi cauza acestor proprietăţi? Trebuie să existe întotdeauna o cauză primă”.

A atribui creaţia primordială a lucrurilor unor proprietăţi intime ale materiei înseamnă a lua efectul drept cauză, căci aceste proprietăţi sunt ele însele un efect ce trebuie să aibă o cauză.

        

8. Ce părere aveţi despre concepţia care atribuie creaţia primordială unei Combinaţii întâmplătoare a materiei, altfel spus hazardului?

         „Altă absurditate! Care om de bun simt poate privi hazardul ca o fiinţă inteligentă? Şi apoi, ce este hazardul? Nimic”.

Armonia care reglează resorturile universului pune în evidentă combinaţii determinate şi, prin aceasta, revelează o putere inteligentă. A atribui creaţia primordială hazardului ar fi un nonsens, căci hazardul este orb şi nu poate produce efecte inteligente. Un hazard inteligent nu ar mai fi hazard.

        

9. Unde se vede în cauza primă o inteligenţă supremă şi superioară tuturor inteligenţelor?

         „Voi aveţi un proverb care spune: „într-o operă se recunoaşte creatorul”. Ei bine! Priviţi opera şi căutaţi creatorul. Orgoliul este cel ce zămisleşte necredinţa. Omul orgolios nu vrea nimic deasupra lui, deoarece se consideră un spirit puternic. Biată fiinţă, Dumnezeu te poate doborî cu o singură adiere!”

Puterea unei inteligente se judecă prin operele sale; întrucât nici o fiinţă umană nu poate crea ceea ce natura zămisleşte, cauza primă este aşadar o inteligenţă superioară umanităţii. Oricât de grandioase ar fi minunile înfăptuite de inteligenţa umană – inteligenţă ce are ea însăşi o cauză – cu atât cauza primă trebuie să fie mai grandioasă. Este acea inteligenţă-cauză primă a tuturor lucrurilor, oricare ar fi numele sub care omul a desemnat-o.

 

         3. Atributele Divinităţii

        

10. Poate omul să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu?

         „Nu; este o înţelegere care îi scapă”,

        

11. Va exista o zi dată omului pentru a înţelege misterul Divinităţii?

         „Când spiritul său nu va mai fi întunecat de materie şi când, prin perfecţiune, se va apropia de el, atunci îl va vedea şi-l va înţelege”.

Inferioritatea facultăţilor omului nu-i permite să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu. În copilăria umanităţii, omul îl confundă adesea cu o fiinţă căreia îi atribuie lipsuri, dar pe măsură ce simţul moral se dezvoltă în om, gândirea sa pătrunde mai bine în miezul lucrurilor şi el îşi face o idee mai justă şi mai conformă cu o judecată sănătoasă, deşi întotdeauna incompletă.

        

12. Dacă putem înţelege natura intimă a lui Dumnezeu, am putea avea idee despre unele desăvârşiri ale sale?

         „Da, despre unele. Omul le înţelege mai bine pe măsură ce se ridică deasupra maleriei; le întrezăreşte prin gândire”.

        

13. Atunci când spunem că Dumnezeu este etern, infinit, imuabil, imaterial, unic, atotputernic, drept şi bun în cel mai înalt grad, oare nu avem o idee completă despre atributele sale?

         „Din punctul vostru de vedere, da, deoarece credeţi că totul poate fi cuprins, dar ştiţi bine că există lucruri mai presus de inteligenţa omului cel mai inteligent, şi pentru care limbajul vostru, mărginit de ideile şi senzaţiile voastre, este incapabil să le exprime. Raţiunea vă spune, într-adevăr, că Dumnezeu trebuie să aibă aceste desăvârşiri de nivel suprem, căci dacă ar avea una singură mai puţin perfectă, sau dacă nu ar fi de nivel suprem, el nu ar fi superior tuturor lucrărilor, şi, în consecinţă, nu ar fi Dumnezeu.

         Pentru a fi mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu nu trebuie să suporte nici o vicisitudine şi să nu posede nici una dintre imperfecţiunile pe care imaginaţia le poate concepe”.

Dumnezeu este etern; dacă ar fi avut un început ar fi ieşit din neant, care ar fi fost creat de o fiinţă anterioară. Şi aşa din aproape în aproape ne îndreptăm spre infirm şi eternitate.

El este imuabil; dacă ar fi fost subiect al schimbărilor, legile ce guvernează universul nu ar fi avut nici o stabilitate.

El este imaterial; adică natura sa diferă de tot ceea ce numim materie, altfel nu ar fi imuabil, căci ar fi subiect al transformărilor materiei.

El este unic; dacă ar fi existat mai mulţi Dumnezeu, nu ar fi fost nici unitate de vedere, nici unitate de dominaţie în ordinea universului.

El este atotputernic, pentru că este unic. Dacă nu ar fi avut putere absolută, ar fi existat ceva mai puternic sau tot atât de puternic ca şi el; nu ar fi fost făcute lucrurile şi cele ce nu ar fi fost făcute ar constitui opera unui alt Dumnezeu.

El este drept şi bun în cel mai înalt grad. Înţelepciunea providenţială a legilor divine se revelează în cele mai mici ca şi în cele mai mari lucruri, şi această înţelepciune ne permite să nu ne îndoim nici de dreptatea şi nici de bunătatea sa.

        

4. Panteismul

        

14. Este Dumnezeu o fiinţă distinctă, sau, după cum spun unii, el este rezultatul tuturor forţelor şi inteligenţelor reunite ale universului?

         „Dacă ar fi fost aşa, Dumnezeu nu ar fi existat, căci ar reprezenta efectul şi nu cauza: nu poate fi în acelaşi timp şi una şi alta.” „Dumnezeu există şi nu trebuie să vă îndoiţi – acest lucru este esenţial. Credeţi-mă, nu mergeţi mai departe, nu vă rătăciţi într-un labirint din care nu veţi mai putea ieşi; nu veţi obţine nimic în plus, poate mai multe orgolii, pentru că veţi crede că ştiţi, şi în realitate nu veţi şti nimic. Lăsaţi deci deoparte toate aceste sisteme; aţi fost înrobiţi de lucruri care vă ating prea direct; începeţi cu voi înşivă; studiaţi propriile voastre slăbiciuni spre a vă debarasa de ele, aceasta ar fi mai util decât să doriţi a pătrunde ceea ce este de nepătruns”.

        

15. Ce gândiţi despre opinia conform căreia toate corpurile din natură, toate fiinţele, toate planetele universului ar fi părţi ale Divinităţii şi ar constitui, în ansamblu, însăşi divinităţi – altfel spus ce părere aveţi despre doctrina panteistă?

         „Omul neputând deveni Dumnezeu, vrea cel puţin să fie o parte din El”.

 

16. Cei ce profesează această doctrină pretind că află în ea confirmarea unora dintre atributele lui Dumnezeu. Lumile fiind infinite, Dumnezeu este prin urmare infinit; vidul sau neantul nefiind nicăieri, Dumnezeu este peste tot. Dumnezeu fiind pretutindeni, de vreme ce totul este parte integrantă din el, el dă tuturor fenomenelor din natură o raţiune de fiinţă inteligentă. Ce se poate opune acestui raţionament?

         „Raţiunea; cugetaţi adânc şi nu vă va fi greu să-i recunoaşteţi absurditatea”.

Această doctrină face din Dumnezeu o fiinţă materială care, deşi dotată cu o inteligenţă supremă, ar fi în mare ceea ce noi suntem în mic. Or, materia transformându-se fără încetare, nici Dumnezeu nu ar avea nici o stabilitate; ar fi subiectul tuturor vicisitudinilor, tuturor nevoilor ca şi umanitatea; astfel ar fi lipsit de unul dintre atributele esenţiale ale Divinităţii: imuabilitatea. Proporţiile materiei nu pot fi alăturate ideii de Dumnezeu fără a o coborî la nivelul gândirii noastre, şi toate subtilităţile sofismului nu vor ajunge să rezolve problema naturii sale intime. Noi nu ştim tot ce El este, dar ştim ceea ce El nu poate să nu fie şi această logică este în contradicţie cu proprietăţile sale esenţiale; se confundă creatorul cu creaţia, ca şi cum s-ar pretinde că o maşină ingenioasă este parte integrantă a mecanicului care a concepiit-o. Inteligenţa lui Dumnezeu se revelează în operele sale ca şi cea a unui pictor în tabloul său; dar operele lui nu sunt mai mult decât Dumnezeu însuşi, aşa cum tabloul nu este pictorul care l-a conceput.


 

Categorie: CARTEA SPIRITELOR | Adăugat de: Angeoudemon (2014-10-09)
Vizualizări: 242 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Categoriile secţiunii
Articolele mele [0]
Despre Reiki [0]
Reiki Usui [0]
Karuna Reiki [0]
Rugaciuni [4]
Invocatii [1]
Practici de curatare / purificare / echilibrare / protectie [1]
Stiai ca... [14]
Magie [4]
Documentare / Conferinte [9]
Meditatii ghidate [1]
UN CURS IN MIRACOLE [53]
Cele 365 de exercitii cuprinse in carte. Cate unul pentru fiecare zi, in ordinea data prin channeling.
Citate [8]
Ingeri [1]
Cauzele spirituale ale bolilor [3]
LEGILE KYBALIONULUI [9]
CARTEA SPIRITELOR [8]
Citate din carte.
Povestiri cu talc [11]
Autentificare
Căutare
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Statistici

    Total online: 1
    Vizitatori: 1
    Utilizatori: 0
    Copyright MyCorp © 2017