Marţi, 2017-09-26, 10:53 PM
Bine aţi venit Vizitator

Site-ul meu

Director de articole

Acasă » Articole » CARTEA SPIRITELOR

CARTEA 2 - Cap.1 - SPIRITELE - 2

5. Diferitele ordine ale Spiritelor

        

96. Sunt Spiritele egale între ele sau există o ierarhie oarecare?

         „Există diferite ordine după gradul de perfecţiune la care au ajuns Spiritele”.

        

97. Există un număr determinat de ordine sau grade de perfecţiune pentru Spirite?

         „Numărul este nelimitat, deoarece nu există între ordine o linie de demarcaţie trasată ca o barieră, astfel că se pot multiplica sau restrânge diviziunile după voie; totuşi, dacă se consideră caracterele generale, se poate reduce numărul ordinelor principale la trei.

         Se pot situa în primul rând cele care au ajuns la perfecţiune: Spiritele pure; cele din al doilea ordin sunt situate la mijlocul scării: preocuparea lor este dorinţa de bine. Cele de grad inferior sunt încă la baza scării: Spiritele imperfecte sunt caracterizate prin ignorantă, dorinţă de rău şi toate pornirile rele ce le întârzie evoluţia”.

        

98. Spiritele de ordinul doi nu au decât dorinţa de bine; au şi puterea de a-l face?

         „Au această putere după gradul lor de perfecţiune: unele au ştiinţa, altele au înţelepciunea şi bunătatea, dar toate mai au încă încercări de trecut”.

        

99. Spiritele de ordinul trei sunt toate rele prin esenţă?

         „Nu, unele nu fac nici bine nici rău; altora, din contra, le place răul şi sunt satisfăcute când găsesc ocazia de a-l face. Şi apoi, mai există Spiritele uşuratice sau nebunatice, mai mult aiurite decât răutăcioase, cărora le plac mai degrabă glumele răutăcioase decât răutatea, şi care găsesc plăcerea în a păcăli şi a cauza mici necazuri de care să râdă apoi”.

        

6. Scara spiritistă

        

100. Observaţii preliminare.

         — Clasificarea Spiritelor este bazată pe gradul lor de evoluţie, pe calităţile dobândite şi pe imperfecţiunile de care trebuie să scape. În rest, această clasificare nu are nimic absolut; fiecare categorie nu prezintă un caracter net decât în ansamblul său; dar de la un grad la celălalt tranziţia este insesizabilă şi, la limită, nuanţele se şterg ca şi în natură, precum culorile curcubeului sau diferitele perioade din viaţa omului. Se poate forma deci un număr mai mare sau mai mic de clase, după unghiul de vedere din care se consideră problema. Se întâmplă aici acelaşi lucru ca în sistemele de clasificări ştiinţifice: aceste sisteme pot fi mai mult sau mai puţin complete, mai mult mai puţin raţionale, mai mult sau mai puţin accesibile inteligenţei; dar, indiferent cum ar fi, nu schimbă cu nimic fondul ştiinţei.

         Spiritele interogate asupra acestui lucru au putut deci oferi un număr variat de categorii, fără a trage o consecinţă. Suntem puşi deci în gardă asupra acestei contradicţii aparente, fără a ne gândi să dăm o oarecare importanţă unei convenţii pure; pentru ele, gândirea este totul; în rest, forma, alegerea termenilor, clarificările – într-un cuvânt, sistemele – sunt ale noastre.

         Să adăugăm acestei consideraţii un lucru ce nu trebuie niciodată pierdut din vedere: printre Spirite ca şi printre oameni există multă ignoranţă, şi ar trebui o punere în gardă împotriva tendinţei de a crede că toate trebuie să ştie tot pentru că sunt Spirite. Orice clasificare pretinde metodă, analiza şi cunoaşterea aprofundată a subiectului. Or, în lumea spiritelor, cele care au cunoştinţe limitate sunt, ca şi aici-jos, ignorante, incapabile să construiască un ansamblu, să formuleze un sistem; ele nu cunosc sau nu înţeleg decât imperfect orice clasificare oarecare; pentru ele, toate Spiritele care le sunt superioare sunt de ordinul întâi, neputând aprecia nuanţele cunoştinţelor, capacităţii şi moralităţii ce le disting, ca şi omul necioplit în privinţa oamenilor civilizaţi. Chiar şi aceia care sunt capabili pot să oscileze în opiniile lor conform propriului punct de vedere, mai ales dacă o clasificare nu are nimic absolut. Linné, Jussien, Tournefort, au avut fiecare metoda lor, şi totuşi botanica nu s-a schimbat pentru asta; nu ei au inventat plantele, şi nici caracterele lor; ei au observat analogiile după care au format grupele sau clasele de plante.

         În acelaşi fel am procedat şi noi; n-am inventat nici Spiritele şi nici caracterele lor, ne-am mulţumit să le observăm, le-am judecat după cuvintele şi actele lor, apoi le-am clasificat după similitudini, bazându-ne pe datele furnizate.

         Spiritele admit în general trei categorii principale sau trei mari diviziuni. Pe ultimul loc sunt cele aflate la baza scării – Spiritele imperfecte, caracterizate prin predominarea materiei asupra Spiritului şi înclinarea către rău. Cele din a doua categorie sunt caracterizate prin predominarea spiritului asupra materiei şi prin dorinţa de bine – sunt Spiritele bune. Pe locul întâi, în sfârşit, sunt Spiritele pure, cele care au atins supremul grad de perfecţiune.

         Această împărţire pare perfect raţională şi prezintă caracteristici distincte; nu ne rămânea decât să reliefăm, printr-un număr suficient de subdiviziuni, principalele nuanţe ale ansamblului – este ceea ce am făcut cu concursul Spiritelor, ale căror instrucţiuni binevoitoare nu ne-au lipsit niciodată.

         Cu ajutorul acestui tablou, va fi uşor să determinăm rangul şi gradul de superioritate sau de inferioritate al Spiritelor cu care vom putea intra în legătură şi, prin urmare, gradul de încredere şi stimă meritate; este într-un fel spus cheia ştiinţei spiritiste, căci poate ţine cont de anomaliile prezentate de comunicările cu ele, lămurind-ne asupra inegalităţilor intelectuale şi morale ale Spiritelor. Vom observa, totodată, că Spiritele nu aparţin totdeauna în exclusivitate uneia şi aceleiaşi clase; progresul lor nu se realizează decât în mod gradat, şi pot reuni caracterele mai multor categorii, ceea ce este uşor de apreciat după limbaj şi acte.

 

         ORDINUL AL TREILEA. SPIRITELE IMPERFECTE

         101. Caractere generale – Predominarea materiei asupra spiritului, înclinarea către rău. Ignoranţa, orgoliul, egoismul şi toate relele pasiuni care le urmează. Au intuiţia lui Dumnezeu, dar nu-l înţeleg.

         Nu toate sunt prin esenţă rele; la unele există mai multă uşurinţă, inconsecventă, şi dorinţa de glume răutăcioase decât o răutate adevărată. Unele nu fac nici bine nici rău; dar singur fapt că nu fac bine de loc, denotă inferioritatea lor. Altora din contră, le place răul, şi sunt satisfăcute când găsesc ocazia de a-l face.

         Pot să adauge inteligenţei răutatea sau dorinţa de glume răutăcioase; dar oricare le-ar fi dezvoltarea intelectuală, ideile lor sunt puţin elevate, iar sentimentele mai mult sau mai puţin abjecte.

         Cunoştinţele lor despre lumea spiritistă sunt limitate, şi puţinul pe care-l ştiu se confundă cu ideile şi prejudecăţile din viaţa corporală. Nu ne pot da decât noţiuni false şi incomplete; dar observatorul atent găseşte adesea în comunicările lor, chiar imperfecte, confirmarea marilor adevăruri afirmate de Spiritele superioare.

         Li se cunoaşte caracterul prin limbaj. Orice Spirit care, în comunicările sale, trădează o gândire rea, poate fi considerat de ordinul al treilea; prin urmare, întreaga gândire negativă ce ne este sugerată vine de la un Spirit din acest ordin.

         Ele văd fericirea celor buni şi această vedere este un zbucium neîncetat, căci suferă toate angoasele produse de invidie şi gelozie. Ele păstrează amintirea şi percepţia suferinţelor din viaţa corporală şi această impresie este adesea mai dureroasă decât în realitate. Ele suferă deci cu adevărat atât relele pe care le-au îndurat cât şi pe cele făcute altora; şi cum suferă mult timp, ele cred că vor suferi pentru totdeauna; pentru a le pedepsi, Dumnezeu vrea ca ele să creadă astfel.

         Pot fi împărţite în cinci clase principale.

         102. Clasa a zecea. SPIRITELE IMPURE.

         — Sunt predispuse la rău şi răul formează obiectul preocupărilor lor. Ca Spirite, ele dau sfaturi perfide, insuflă discordia şi neîncrederea, şi iau toate măştile posibile pentru a înşela mai bine. Se ataşează de caracterele mai slabe pentru a le face să cedeze sugestiilor lor şi a le împinge la pierzanie, satisfăcute de a le putea întârzia progresul, făcându-le să se piardă în probele la care sunt supuse.

         Le poţi recunoaşte în manifestări prin limbajul lor: trivialitatea şi grosolănia în expresii, la spirite ca şi la oameni, este întotdeauna un indice al inferiorităţii morale, dacă nu intelectuale. Comunicările lor vădesc josnicia înclinaţiilor şi dacă vor să pară altfel vorbind cu bun simţ, ele nu-şi pot susţine mult timp rolul, sfârşind întotdeauna prin a-şi trăda originea.

         Unele popoare le consideră divinităţi făcătoare de rău, altele le desemnează sub numele de demoni, genii rele, Spirite ale răului.

         Entităţile vii pe care le animă, atunci când se încarnează, sunt înclinate către toate viciile zămislite de pasiunile josnice şi degradante: senzualitatea, cruzimea, perfidia, ipocrizia, lăcomia, avariţia sordidă. Ele săvârşesc răul din plăcerea de a-l face, cel mai adesea fără motive şi, din ură faţă de bine, şi îşi aleg aproape întotdeauna victimele printre oamenii cinstiţi. Aceştia devin un flagel pentru omenire, oricărei clase sociale i-ar aparţine, şi lustrul civilizaţiei nu-i apără de oprobiu şi ruşine.

         103. Clasa a noua. SPIRITELE UŞURATICE.

         — Sunt ignorante, răutăcioase, inconsecvente şi batjocoritoare. Se amestecă în toate, răspund la toate, fără a se sinchisi de adevăr. Le place să cauzeze mici necazuri şi neplăceri, să producă dezordini, să inducă în eroare cu maliţiozitate prin mistificări şi tot felul de pozne. Acestei clase îi aparţin Spiritele desemnate în mod obişnuit sub numele de gnomi, Spiriduşi şi drăcuşori. Ele sunt dependente de Spiritele superioare, care le utilizează adesea aşa cum facem noi cu servitorii.

         În comunicările cu oamenii, limbajul lor este câteodată spiritual şi glumeţ, dar aproape întotdeauna fără profunzime; transpun defectele şi ridicolul exprimate în trăsături corozive şi satirice. Dacă-şi împrumută nume false, o fac cel mai adesea din dorinţa de glume răutăcioase decât din răutate adevărată.

         104. Clasa a opta. SPIRITELE PSEUDO-SAVANTE.

Cunoştinţele lor sunt destul de întinse, dar cred că ştiu mai mult decât ştiu în realitate. Realizând un progres oarecare în anumite privinţe, limbajul lor are un caracter serios ce poate înşela în privinţa capacităţilor şi cunoştinţelor lor; dar cel mai adesea nu reprezintă decât o reflectare a prejudecăţilor şi ideilor din viaţa terestră; este un amestec de adevăruri cu erori dintre cele mai absurde, din mijlocul cărora răzbat îngâmfarea, orgoliul, gelozia şi încăpăţânarea de care nu au putut să se dezbare.

         105. Clasa a şaptea. SPIRITELE NEUTRE.

         — Nu sunt nici atât de bune pentru a face binele, nici atât de rele pentru a face răul; ele pendulează când către unul când către celălalt şi nu se ridică mai sus de condiţia obişnuită a umanităţii atât ca morală cât şi ca inteligenţă. Ţin la lucrurile acestei lumi, regretând bucuriile grosiere.

         106. Clasa a şasea. SPIRITELE FRAPANTE ŞI PERTURBATOARE.

Aceste Spirite nu formează, la drept vorbind, o clasă distinctă, având în vedere calităţile personale; pot aparţine oricărei clase din ordinul al treilea. Îşi manifestă adesea prezenţa prin efecte fizice ce impresionează, cum ar fi loviturile, mişcarea şi deplasarea anormală a corpurilor solide, agitaţia aerului etc. Apar, mai mult decât alte spirite, ataşate de materie; par a fi principalii agenţi ai vicisitudinilor elementelor naturii, fie când acţionează asupra aerului, apei, focului, corpurilor dure, fie când lucrează în măruntaiele pământului. Se recunoaşte că aceste fenomene nu sunt deloc datorate unei cauze fizice întâmplătoare, când de fapt au un caracter premeditat şi inteligent. Toate Spiritele pot provoca aceste fenomene, dar Spiritele elevate le lasă în general în sarcina Spiritelor subalterne, mai apte pentru lucrurile materiale decât pentru cele inteligente. Când consideră că manifestările de acest fel sunt utile, ele se servesc de aceste Spirite ca auxiliare.

 

         ORDINUL AL DOILEA. SPIRITELE BUNE

         107. Caractere generale.

         — Predominare a spiritului asupra materiei; dorinţa de bine. Calităţile şi puterea lor de a face bine sunt în concordantă cu gradul de perfecţiune la care au ajuns: multe au ştiinţa, altele înţelepciunea şi bunătatea; cele mai avansate reunesc ştiinţa cu calităţile morale. Nefiind încă dematerializate complet, păstrează mai mult sau mai puţin, după rang, trăsăturile existenţei corporale, fie în forma limbajului, fie în obiceiurile lor unde se regăsesc unele dintre pasiunile avute; altfel ar fi Spirite perfecte.

         Ele îl înţeleg pe Dumnezeu şi infinitul, şi se bucură deja de fericirea celor buni. Sunt fericite de binele pe care-l fac şi de răul pe care-l împiedică. Dragostea ce le uneşte este pentru ele izvorul unei fericiri inefabile nealterată nici de invidie, nici de remuşcări, nici de pasiunile rele ce dau zbuciumul Spiritelor imperfecte; însă toate mai au încă probe de trecut până când să atingă perfecţiunea absolută.

         Ca Spirite, suscită gândurile bune, stăvileşte dorinţa de rău a oamenilor, protejează în viaţă pe cei se sunt demni, şi neutralizează influenţa Spiritelor imperfecte faţă de cei ce nu se complac în supunere.

         Cei în care se încarnează sunt buni şi binevoitori cu semenii lor; nu se pierd în orgoliu, egoism sau ambiţie; nu încearcă nici ură, nici ranchiună, nici invidie, nici gelozie, şi fac binele de dragul binelui, Acestui ordin îi aparţin Spiritele desemnate în credinţele populare sub numele de genii bune, genii protectoare, Spirite ale binelui. În epocile de superstiţii şi ignoranţă sunt cunoscute ca divinităţi făcătoare de bine, Pot fi împărţite în patru grupe principale:

         108. Clasa a cincea. SPIRITELE BINEVOITOARE.

         — Calitatea dominantă este bunătatea; le place să se pună în serviciul oamenilor şi să-i protejeze, dar ştiinţa lor este limitată: progresul lor este mai realizat în sens moral decât în sens intelectual.

         109. Clasa a patra. SPIRITELE SAVANTE.

         — Ceea ce le distinge în mod special este întinderea cunoştinţelor lor. Se preocupă mai puţin de problemele morale decât de cele ştiinţifice, pentru care au aptitudine mai mare; dar nu consideră ştiinţa decât din punct de vedere al utilităţii şi nu o amestecă cu niciuna din pasiunile ce reprezintă însuşirea Spiritelor imperfecte.

         110. Clasa a treia. SPIRITELE ÎNŢELEPTE.

         — Calităţile morale de cel mai înalt grad formează caracterul lor distinctiv. Fără a avea cunoştinţe nelimitate, sunt dotate cu o capacitate intelectuală ce le dă o judecată sănătoasă despre oameni şi despre lucruri.

         111. Clasa a doua. SPIRITELE SUPERIOARE.

         — Reunesc ştiinţa, înţelepciunea şi bunătatea. Limbajul lor nu denotă decât bunăvoinţă; este demn, elevat, adesea sublim. Superioritatea le face mai apte decât celelalte de a ne da noţiunile cele mai juste despre lucrurile lumii incorporale, în limitele în care îi este permis omului să le cunoască.

         Ele comunică bucuros cu aceia care caută adevărul bunei-credinte, şi al căror suflet este îndeajuns de eliberat de legăturile pământeşti pentru a-l înţelege; dar se îndepărtează de cei animaţi de simpla curiozitate, sau dacă influenţa materiei îi întoarce de la practicarea binelui.

         Când, în mod excepţional, se încarnează pe pământ, o fac pentru a îndeplini o misiune de progres, şi atunci ne oferă tipul de perfecţiune la care umanitatea poate aspira aici, jos.

        

ORDINUL ÎNTÂI. SPIRITELE PURE

         112. Caractere generale Influenţa nulă a materiei. Superioritatea morală şi intelectuală absolută în raport cu Spiritele din alte ordine.

         113. Clasa întâi. Clasă unică.

         — Au parcurs toate nivelurile scării şi s-au debarasat de toate impurităţile materiei. Atingând plenitudinea perfecţiunii de care este susceptibilă fiinţa, nu mai au de trecut probe sau ispăşiri. Nemaifiind subiecte ale reîncarnării în corpuri perisabile, îşi petrec viaţa eternă la sânul lui Dumnezeu.

         Se îmbată de o bucurie inalterabilă, căci nu mai sunt subiecte pentru nevoile sau vicisitudinile vieţii materiale; dar această fericire nu este cea a unei monotone trândăveli petrecută într-o contemplaţie perfectă. Ele sunt mesagerii şi slujitorii lui Dumnezeu căruia îi execută ordinele pentru menţinerea armoniei universale. Comandă tuturor Spiritelor ce le sunt inferioare, le ajută să se perfecţioneze şi le fixează misiunea. A asista oamenii în nenorocirea lor, a-i îndemna la bine sau la ispăşirea păcatelor ce-i îndepărtează de fericirea supremă este pentru ele o ocupaţie plăcută.

         Sunt desemnată câteodată sub numele de îngeri, arhangheli sau serafimi. Oamenii pot intra în comunicare cu ele, dar ar fi un încrezut cel ce ar pretinde că le poate avea la ordinele sale.

        

6. Progresul Spiritelor

        

114. Sunt Spiritele bune sau rele prin propria natură, sau nu sunt decât aceleaşi Spirite care se îmbunătăţesc?

         „Sunt aceleaşi Spirite care se îmbunătăţesc: pe măsură ce se îmbunătăţesc, trec dintr-un ordin inferior în altul superior”.

        

115. Unele Spirite au fost create de la început bune, iar altele rele?

         „Dumnezeu a creat toate Spiritele simple şi ignorante, adică fără ştiinţă. A dat fiecăruia o misiune în scopul de a le lumina, de a le face să înainteze progresiv spre perfecţiune prin cunoaşterea adevărului, şi de a le apropia de el însuşi. Fericirea eternă şi deplină există pentru ele în această perfecţiune. Spiritele cuceresc aceste cunoştinţe trecând prin probele impuse de Dumnezeu. Unele acceptă cu supunere probele şi ating mai rapid scopul ce le-a fost destinat; altele nu se supun decât cârtind şi rămân aşa, prin propria greşală, îndepărtate de perfecţiunea şi fericirea promise”.

Din cele spuse, Spiritele par a fi la origine ignorante şi fără experienţă, asemenea copiilor, dar acumulează puţin câte puţin cunoştinţele ce le lipsesc prin parcurgerea diferitelor etape ale vieţii.

         „Da, comparaţia e destul de corectă, copilul neascultător rămâne ignorant şi imperfect, profitul depinde mai mult sau mai puţin de supunerea sa, dar viaţa omului are o limită pe când cea a Spiritelor se întinde la infinit”.

        

116. Există Spirite care vor rămâne de-a pururi în ranguri inferioare?

         „Nu, toate vor deveni perfecte; ele se schimbă dar într-un timp îndelungat; căci, aşa cum am mai spus şi altă dată, un tată drept şi milos nu-şi poate respinge la nesfârşit copii. Ai dori ca Dumnezeu, atât de mare, atât de bun şi de drept, să fi făcut un rău mai mare decât cel pe care voi înşivă nu l-aţi făcut”!

        

117. Depinde de Spirite accelerarea progresului lor către perfecţiune?

         „Cu siguranţă, ele vor ajunge acolo mai repede sau mai încet în funcţie de dorinţa şi de supunerea lor faţă de voinţa lui Dumnezeu. Oare un copil ascultător nu se instruieşte mai repede decât unul îndărătnic?"

        

118. Este posibil ca Spiritele să degenereze?

         „Nu; pe măsură ce avansează, ele înţeleg ce anume le îndepărtează de perfecţiune. Când un Spirit a sfârşit o probă, capătă şi cunoaştere şi el nu uită asta. Poate rămâne staţionar, dar nu dă înapoi”.

        

119. Nu putea Dumnezeu să scutească Spiritele de probele la care trebuie să se supună pentru a ajunge de prim rang?

         „Dacă ar fi fost create perfecte, ele s-ar fi bucurat fără merit de binefacerile acestei perfecţiuni. Unde ar fi meritul fără luptă? De altfel inegalitatea ce există între ele este necesară personalităţilor lor; şi apoi misiunea pe care o îndeplinesc în diferite stadii este prevăzută de Providenţă pentru armonia universului”.

         De vreme ce, în viaţa socială, orice om poate ajunge în cele mai înalte funcţii, tot aşa ne-am putea întreba de ce suveranul unei ţări nu face generali din fiecare dintre ostaşii săi; de ce nu toţi funcţionarii subalterni nu sunt funcţionari superiori; de ce nu toţi şcolarii nu sunt profesori; or, există această diferenţă între viaţa socială şi viaţa spirituală, aceea că prima este limitată şi nu permite totdeauna să se atingă toate gradele, în timp ce a doua este indefinită şi lasă fiecăruia posibilitatea de a se ridica la rangul suprem.

        

120. Toate Spiritele trec prin filiera râului pentru a ajunge la bine?

         „Nu prin filiera răului, ci prin cea a ignorantei”.

        

121. De ce anumite Spirite au urmat calea binelui, iar altele pe cea a răului?

         „Nu au avut liberul arbitru? Dumnezeu nu a creat de loc Spirite rele, le-a creat simple şi ignorante, având mai degrabă aptitudinea pentru bine decât pentru rău; cele ce sunt rele au devenit astfel prin voinţa lor”.

        

122. La început, când Spiritele nu aveau conştiinţa de sine, puteau să aibă libertatea de a alege între bine şi rău? Există în ele un principiu, o tendinţă oarecare, care le duce pe o cale sau pe cealaltă?

         „Liberul arbitru se dezvoltă pe măsură ce spiritul capătă conştiinţa de sine. Nu ar mai fi fost libertate dacă alegerea era determinată de o cauză independentă de voinţa Spiritului. Cauza nu este în el, este în afara lui, în influenţele cărora le cedează în virtutea liberei sale voinţe. Este marele adevăr al căderii omului şi al păcatului originar: unii au cedat tentaţiilor, alţii au rezistat”.

De unde provin influenţele ce se exercită asupra lui?

         „Sunt Spirite imperfecte care caută să-l ia în stăpânire, să-l domine, şi care se bucură de doborârea lui. Este ceea ce s-a dorit să se descrie prin figura lui Satan”.

 Influenţa se exercită asupra Spiritului numai la început?

         „Îl urmăreşte în viaţa sa de Spirit până când pune stăpânire pe el, în aşa măsură încât răul nu-l mai obsedează”.

        

123. De ce Dumnezeu a permis Spiritelor să poată urma calea răului?

         „Cum îndrăzniţi să cereţi socoteală lui Dumnezeu de actele sale? Gândiţi că puteţi pătrunde intenţiile sale? Vă puteţi spune totuşi: înţelepciunea lui Dumnezeu constă în libertatea ce o lasă fiecăruia de a alege, căci fiecare capătă răsplata actelor sale”.

        

124. De vreme ce există Spirite care, din principiu, urmează drumul binelui absolut, iar altele pe cel al răului absolut, există fără îndoială gradaţii între cele două extreme.

         „Da, desigur, în marea majoritate”.

        

125. Spiritele care au urmat calea răului ar putea să ajungă la acelaşi nivel de superioritate ca şi celelalte?

         „Da, dar eternităţile vor fi mai lungi pentru ele”.

         Prin cuvântul eternităţile trebuie să se înţeleagă ideea ce o au Spiritele inferioare despre veşnicia suferinţelor lor, căci nu le este dat să le vadă sfârşitul, precum şi faptul că ideea se reînnoieşte prin probele care fac Spiritele să sucombe.

        

126. Spiritele ajunse la nivelul suprem, după ce au trecut prin rău, sunt oare mai puţin merituoase în ochii lui Dumnezeu?

         „Dumnezeu contemplă rătăciţii cu aceiaşi ochi şi îi iubeşte pe toţi cu aceeaşi inimă. Sunt rele pentru că s-au pierdut: la început nu erau decât nişte Spirite simple”.

        

127. Spiritele sunt create cu acelaşi nivel al facultăţilor intelectuale?

         „Sunt create în mod identic, dar neştiind de unde vin, trebuie ca liberul arbitru să-şi urmeze cursul. Ele progresează mai mult sau mai puţin rapid în inteligenţă ca şi în moralitate”.

         Spiritele care urmează din principiu calea binelui nu sunt din acest motiv Spirite perfecte; dacă nu au tendinţe rele, nu le lipseşte mai puţin tendinţa de a acumula experienţa şi cunoştinţele necesare pentru a atinge perfecţiunea. Le putem compara cu copiii care, cu toată bunătatea instinctelor lor naturale, au nevoie de a se dezvolta, de a se instrui şi nu ajung direct din copilărie la vârsta maturităţii; aşa după cum există oameni care sunt buni, şi alţii care sunt răi pornind din copilărie; tot aşa Spiritele sunt bune sau rele după principiul lor, cu deosebirea capitală că la copii intenţiile sunt formate în întregime, în timp ce Spiritul, în transformare, nu este mai mult rău decât bun; el conţine toate tendinţele, dar o ia într-o direcţie sau alta prin efectul liberului său arbitru.

        

7. Îngeri şi demoni

        

128. Spiritele pe care le numim îngeri, arhangheli, serafimi formează o categorie specială de natură diferită de celelalte Spirite?

         „Nu, sunt Spiritele pure; cele care se află pe treapta cea mai înaltă a scării şi reunesc toate perfecţiunile."

         Cuvântul înger evocă la modul general ideea perfecţiunii morale; în acelaşi timp se aplică adesea tuturor fiinţelor bune şi rele care există în afara omenirii. Se spune: înger bun şi rău; înger al luminii şi înger al tenebrelor; în acest caz, este sinonim cu Spirit sau geniu. În cazul de faţă se consideră sensul cel bun al termenului.

        

129. Oare îngerii au parcurs toate gradele pană la perfecţiune?

         „Am parcurs toate gradele, dar aşa cum am mai spus-o, unii şi-au acceptat fără murmur misiunea şi au ajuns mai repede; altora le-a luat mai mult sau mai puţin timp pentru a atinge perfecţiunea”.

        

130. Dacă opinia care admite existenţa entităţilor create perfecte şi superioare este eronată, cum se face că se întâlneşte în tradiţia majorităţii popoarelor?

         „Ştii bine că lumea ta nu există dintotdeauna şi că, mult timp înainte ca ea să fi existat, Spiritele atinseseră gradul suprem al evoluţiei; de aceea oamenii au putut crede că ele fuseseră astfel din veşnicie.”

        

131. Există demoni în sensul propriu zis al cuvântului?

         „Dacă ar fi existat demoni, ei ar fi fost opera lui Dumnezeu şi oare Dumnezeu ar mai fi fost drept şi bun dacă ar fi creat făpturi închinate pentru eternitate răului şi nenorocirilor? Dacă există demoni, atunci aparţin lumii tale inferioare şi altora asemănătoare ei; sunt acei oameni ipocriţi care fac dintr-un Dumnezeu drept un Dumnezeu rău şi răzbunător, şi cred că-i sunt agreabili prin ticăloşiile ce le comit în numele său”.

         Cuvântul demon nu implică ideea de Spirit rău ca în accepţiunea modernă, deoarece cuvântul grec daimon din care derivă semnifică geniu, inteligenţă, şi desemnează existenţe incorporale, bune sau rele, fără distincţie.

         Demonii, în accepţiunea comună a cuvântului, presupun entităţi în esenţă răufăcătoare; ar fi ca şi celelalte lucruri, creaţia lui Dumnezeu; or, Dumnezeu care este în exclusivitate drept şi bun nu ar fi putut crea făpturi dedicate răului prin propria natură şi condamnate pentru eternitate. Dacă nu erau opera lui Dumnezeu, ei ar fi existat ca şi el de o eternitate, astfel încât ar fi existat mai multe puteri absolute.

         Prima condiţie a oricărei doctrine este de a fi logică; or, cea a demonilor păcătuieşte tocmai prin această lipsă esenţială. Este recunoscut faptul că anumite credinţe ale popoarelor primitive admit divinităţi răufăcătoare, demoni; însă pentru oricine face din bunătatea lui Dumnezeu un atribut prin excelentă, este ilogic şi contradictoriu să presupună că el ar fi putut crea făpturi destinate să săvârşească veşnic răul, căci aceasta ar însemna negarea bunătăţii sale. Partizanii demonilor se sprijină pe cuvintelor lui Christos; noi nu contestăm aici autoritatea învăţăturii sale, pe care am dori să o vedem mai mult în inimă decât pe buzele oamenilor, dar trebuie interpretat corect înţelesul pe care el îl dădea cuvântului demon. Se ştie doar că forma alegorică este una dintre caracteristicile distinctive ale limbajului său. Oare tot ceea ce cuprinde Evanghelia trebuie luat ad litteram? Drept probă redăm următorul pasaj: „Îndată după aceste zile de durere, Soarele se va întuneca, şi luna nu va mai da lumina sa, stelele vor cădea din cer şi tăriile cerului se vor dezlănţui. Adevărat vă spun vouă că această seminţie nu va dispărea până când toate cele arătate nu se vor înfăptui”.

         Nu am văzut „forma” textului biblic contrazisă de ştiinţă în ceea ce priveşte formarea şi mişcarea pământului? Nu acelaşi lucru reprezintă unele simboluri utilizate de Christos care trebuie să vorbească potrivit timpului şi locurilor? Christos nu a putut spune cu bunăştiinţă un lucru fals; aşadar, dacă în cuvintele sale există lucruri ce par a şoca raţiunea, este pentru că noi nu le înţelegem sau pentru că nu le interpretăm corect. Oamenii au făcut cu demonii ceea ce au făcut cu îngerii; aşa cum au considerat că primii sunt entităţi perfecte pentru eternitate, la fel au considerat Spiritele inferioare ca entităţi veşnic rele. Prin cuvântul demoni trebuie deci să se înţeleagă Spiritele impure, cu care adesea sunt identificate, cu deosebirea că starea lor nu este decât tranzitorie.

         Sunt Spirite imperfecte ce cârtesc împotriva probelor la care sunt supuse, şi de aceea le îndură perioadă îndelungată, dar care vor deveni bune la rândul lor pe măsură ce vor avea voinţa necesară. S-ar putea deci accepta cuvântul demon cu această restricţie; dar sensul în care este acum folosit ar putea induce în eroare, făcând să se creadă în existenţa entităţilor special create pentru rău.

         În privinţa lui Satan, evident personificarea răului sub formă alegorică, s-ar admite a fi o făptură malefică luptând cu toate forţele împotriva Divinităţii, şi a cărui singură preocupare ar fi aceea de ai se opune.

         Cum omului îi trebuie figuri şi imagini pentru a frapa imaginaţia, el a descris atunci entităţi incorporale sub o formă materială cu atribute amintind de calităţile şi defectele lui. Astfel că anticii, dorind să personifice timpul, l-au descris prin figura unui bătrân cu clepsidră şi coasă; figura unui tânăr ar fi fost contraindicată; acelaşi lucru este valabil pentru reprezentările alegorice ale norocului, adevărului etc. Modernii şi-au reprezentat îngerii sau Spiritele pure printr-o figură strălucitoare cu aripi albe, emblemă a purităţii; Satan, cu coarne, gheare şi atributele bestialităţii, embleme ale pasiunilor josnice. Omul de rând, care ia lucrurile ad literam, a văzut în aceste embleme un individ real, aşa cum altădată îl văzuse pe Saturn în alegoria Timpului.


 

Categorie: CARTEA SPIRITELOR | Adăugat de: Angeoudemon (2014-10-24) E W
Vizualizări: 220 | Tag-uri: demoni, impur, ingeri, pur, spirite, cartea spiritelor, Allan Kardec, bun, Rau | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Categoriile secţiunii
Articolele mele [0]
Despre Reiki [0]
Reiki Usui [0]
Karuna Reiki [0]
Rugaciuni [4]
Invocatii [1]
Practici de curatare / purificare / echilibrare / protectie [1]
Stiai ca... [14]
Magie [4]
Documentare / Conferinte [9]
Meditatii ghidate [1]
UN CURS IN MIRACOLE [53]
Cele 365 de exercitii cuprinse in carte. Cate unul pentru fiecare zi, in ordinea data prin channeling.
Citate [8]
Ingeri [1]
Cauzele spirituale ale bolilor [3]
LEGILE KYBALIONULUI [9]
CARTEA SPIRITELOR [8]
Citate din carte.
Povestiri cu talc [11]
Autentificare
Căutare
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Statistici

    Total online: 1
    Vizitatori: 1
    Utilizatori: 0
    Copyright MyCorp © 2017