Duminică, 2017-11-19, 11:32 AM
Bine aţi venit Vizitator

Site-ul meu

Director de articole

Acasă » Articole » CARTEA SPIRITELOR

CARTEA 2 - Cap.2 - Incarnarea spiritelor

1. Scopul încarnării

        

132. Care este scopul încarnării Spiritelor?

         „Le este impus de Dumnezeu pentru a le face să atingă perfecţiunea; pentru unele este o ispăşire; pentru altele o misiune. Dar, pentru a atinge perfecţiunea, ele trebuie să sufere toate vicisitudinile existenţei corporale: aceasta este ispăşirea. Încarnarea mai are şi un alt scop: acela de a face spiritele să contribuie fiecare cu partea sa la opera de creaţie. Pentru a se desăvârşi, în fiecare lume, ele îşi iau o constituţie în armonie cu materia esenţială a fiecărei lumi pentru a executa aici, din acest punct de vedere, ordinele lui Dumnezeu; astfel încât participând la opera generală, avansează şi ele însele.

         Acţiunea făpturilor corporale este necesară în mersul universului; dar Dumnezeu, în înţelepciunea sa, a dorit ca şi în această acţiune ele să găsească un mijloc de a progresa şi a se apropia de el. Astfel încât, în virtutea unei legi admirabile în providenţa sa, totul în natură se înlănţuie, toate părţile sunt solidare."

        

133. Spiritele care, din principiu, au urmat calea binelui, mai au nevoie de încarnare?

         „Toate sunt create simple şi ignorante; ele se instruiesc în decursul luptelor şi frământărilor vieţii corporale. Dumnezeu, care este drept, nu putea să le facă pe unele fericite, fără suferinţă şi fără trudă şi, în consecinţă, fără merit”.

Dar atunci, la ce serveşte Spiritelor faptul de a fi urmat calea binelui, dacă aceasta nu le scuteşte de suferinţele vieţii corporale?

         „Ele ajung mai repede la ţel; şi apoi, suferinţele vieţii sunt adesea consecinţa imperfecţiunii Spiritului; cu cât e mai puţină imperfecţiune, cu atât e mai puţin zbucium; cel ce nu este nici invidios, nici gelos, nici avar, nici ambiţios, nu va avea zbuciumul născut de aceste defecte”.

        

2. Despre suflet

       

134. Ce este sufletul?

         „Un Spirit încarnat”.

Ce era sufletul înainte de a se uni cu corpul?

         „Spirit”.

Sufletele şi Spiritele sunt deci identice?

         „Desigur; sufletele sunt Spirite, înainte de a se uni cu trupul, sufletul este una din entităţile inteligente care populează lumea invizibilă şi care îmbracă temporar un înveliş carnal pentru a se purifica şi lumina.”

        

135. Există în om şi alt lucru în afară de suflet şi corp?

         „Există liantul ce uneşte sufletul cu trupul”.

Care este natura acestui liant?

         „Semi-materială, adică intermediară între Spirit şi corp. Şi este necesar pentru ca ele să poată comunica unul cu celălalt. Prin acest liant Spiritul însufleţeşte materia, şi reciproc”.

         Omul este format din trei părţi esenţiale: Corpul sau făptura materială asemănătoare cu cea a animalelor şi însufleţită de acelaşi principiu vital; Sufletul Spiritul încarnat căruia trupul îi serveşte de locuinţă; Principiul intermediar sau prespiritual, substanţa semi-materială care serveşte drept prim înveliş al Spiritului şi uneşte sufletul cu trupul, întocmai ca într-un fruct, avem sămânţa, pulpa şi coaja.

        

136. Este sufletul independent de principiul vital?

         „Corpul nu este decât învelişul, o repetăm mereu”.

Poate corpul să existe fără suflet?

         „Da, şi totuşi de îndată ce corpul încetează să trăiască, sufletul îl părăseşte. Înainte de naştere, nu există încă o unire definitivă între suflet şi corp; după ce această unire a fost stabilită, moartea corpului rupe legăturile ce-l uneau cu sufletul, şi sufletul îl părăseşte. Viaţa organică poate anima un corp fără suflet, dar sufletul nu poate locui într-un corp lipsit de viaţa organică”.

Ce ar fi fost corpul nostru dacă nu ar fi avut suflet?

         „O masă de carne fără inteligentă, sau tot ceea ce doriţi, cu excepţia omului adevărat”.

        

137. Acelaşi Spirit se poate încarna în acelaşi timp în două corpuri diferite?

         „Nu, Spiritul este indivizibil şi nu poate anima simultan două făpturi diferite”.

        

138. Ce gândiţii despre opinia celor care privesc sufletul ca principiu al vieţii materiale?

         „E o chestiune de cuvinte, nu ţinem la asta; începeţi prin a înţelege cu propria voastră minte”.

        

139. Anumite Spirite, înaintea anumitor filozofi, au definit sufletul: „o scânteie sufletească emanată din marele TOT”; de ce această contradicţie?

         „Nu există o contradicţie; depinde de accepţia cuvintelor. De ce nu aveţi câte un cuvânt pentru fiecare lucru?”

         Cuvântul suflet este utilizat pentru a exprima lucruri foarte diferite. Unii numesc astfel principiul vieţii, şi în această accepţiune este exact a spune la figurat că: sufletul este o scânteie sufletească emanată din marele TOT. Ultimele cuvinte desemnează sursa universală a principiului vital din care fiecare existenţă absoarbe o parte şi care reintră în tot după moarte. Ideea nu exclude de loc pe cea a unei entităţi morale distincte, independente de materie care îşi păstrează individualitatea. Este acea entitate numită suflet, şi în această accepţie se poate spune că sufletul este un Spirit încarnat.

         Dând sufletului definiţii diferite, Spiritele au vorbit funcţie de sensurile acceptate ale cuvântului, şi potrivit ideilor pământene de care încă erau mai mult sau mai puţin pătrunse. Lucrul ţine de insuficienţa limbajului uman ce nu are câte un cuvânt pentru fiecare idee şi de aici sursa mulţimii de confuzii şi distincţii; iată de ce spiritele superioare ne cer să înţelegem mai întâi sensul cuvintelor.

        

140. Ce gândiţi despre teoria sufletului subdivizat în tot atâtea părţi câţi muşchi există şi dirijând astfel fiecare dintre funcţiunile corpului?

         „Depinde încă de sensul ataşat cuvântului suflet: dacă se înţelege fluidul vital, este adevărat; dacă se consideră Spiritul încarnat, nu e corect. După cum am mai spus, Spiritul este indivizibil; el transmite mişcarea organelor prin fluidul intermediar, fără ca pentru aceasta să se divizeze”.

 Totuşi, există Spirite care au dat această definiţie.

         „Spiritele ignorante pot lua efectul drept cauză”.

         Sufletul acţionează prin intermediul organelor, iar organele sunt animate prin fluidul vital ce se repartizează între ele, mai abundent către cele ce sunt centre sau focare ale mişcării. Însă explicaţia nu poate conveni în cazul sufletului considerat Spirit ce locuieşte în trup în timpul vieţii şi pe care îl părăseşte la moarte.

        

141. Există ceva adevăr în opinia celor care socotesc că sufletul este exterior şi înconjoară corpul?

         „Sufletul nu este de loc închis în corp precum pasărea într-o colivie; el radiază şi se manifestă în afară asemenea luminii ce traversează un glob de sticlă sau ca sunetul împrejurul unui centru sonor; aşa încât se poate spune că este exterior, dar nu face parte din învelişul corpului.

         Sufletul are două învelişuri: unul subtil şi uşor, primul, cel pe care-l numiţi perispirit; altul grosier, material şi greu: corpul. Sufletul este centrul acestor învelişuri, ca şi sămânţa într-un sâmbure”.

        

142. Ce spuneţi despre o altă teorie după care, la copii, sufletul se completează în fiecare perioadă a vieţii?

         „Spiritul nu este decât unul singur; el este întreg la copil ca şi la adult; ceea ce se dezvoltă sau completează sunt organele sau instrumentele manifestărilor sufletului. A nu se confunda iarăşi cauza cu efectul”.

        

143. De ce Spiritele nu definesc sufletul în acelaşi mod?

         „Nu toate Spiritele sunt lămurite în privinţa acestor lucruri. Există Spirite încă limitate, care nu înţeleg lucrurile abstracte – aşa cum sunt printre voi copiii; există de asemenea Spirite pseudo-savante, care fac paradă de cuvinte pentru a se impune; ca de altfel, unii dintre voi. Iar apoi, chiar Spiritele luminate se pot exprima în termeni diferiţi, ce au în fond aceeaşi valoare, mai ales când este vorba de lucruri pentru care limbajul vostru este neputincios în a le reda cu claritate; sunt necesare simboluri, comparaţii pentru a vă reda realitatea”.

        

144. Ce trebuie să se înţeleagă prin sufletul lumii?

         „Este principiul universal al vieţii şi inteligenţei de unde se nasc individualităţile. Dar cei care se servesc de aceste cuvinte nu se înţeleg adesea nici măcar pe ei înşişi. Cuvântul suflet e atât de elastic încât fiecare îl interpretează pe planul visurilor sale. Câteodată a fost atribuit unui suflet – Pământului; trebuie înţeles prin aceasta ansamblul Spiritelor devotate ce vă dirijează acţiunile pe o cale bună atunci când le ascultaţi, şi care într-un fel sunt locotenenţii lui Dumnezeu pe lângă planeta voastră”.

         145. Cum se face că atâţia filozofi antici şi moderni au studiat vreme îndelungată filozofia şi psihologia fără a fi ajuns la adevăr?

         „Aceşti oameni erau antemergătorii doctrinei spiritiste eterne; ei au pregătit drumul. Erau oameni, şi au putut să se înşele, deoarece au considerat propriile idei drept adevăruri; dar chiar şi erorile fac să reiasă adevărul arătând argumentele pro şi contro; de altminteri printre aceste erori se găsesc marile adevăruri pe care un studiu comparativ vă face să le înţelegeţi”.

        

146. Are sufletul un sediu determinat şi circumscris de corp?

         „Nu, dar el este localizat mai ales la cap la marile genii şi la toţi cei ce gândesc mult, şi la inimă la oamenii mai sensibili ale căror acţiuni se îndreaptă spre întreaga omenire”.

Ce gândiţi despre opinia celor ce plasează sufletul într-un centru vital?

         „Adică de a spune că Spiritul locuieşte mai degrabă această parte a structurii voastre deoarece acolo conduc toate senzaţiile. Cei ce-l plasează în ceea ce consideră a fi centrul vitalităţii îl confundă cu fluidul sau principiul vital. Totuşi, se poate spune că sediul sufletului e mai ales în organele ce servesc manifestărilor intelectuale şi morale”.

        

3. Materialism

        

147. De ce anatomiştii, fiziologii şi în general cei ce aprofundează ştiinţele naturii sunt atât de des înclinaţi către materialism?

         „Fiziologul raportează totul la ceea ce vede. Orgoliu al oamenilor ce cred că ştiu totul şi nu admit ceva ce poate depăşi înţelegerea lor! însăşi ştiinţa lor le dă înfumurarea; ei gândesc că natura nu poate avea nimic de ascuns pentru ei”.

        

148. Nu este inoportun să considerăm materialismul o consecinţă a studiilor ce ar trebui, din contră, să arate omului superioritatea inteligenţei care guvernează lumea? În concluzie, sunt aceste studii periculoase?

         „Nu-i adevărat că materialismul e o consecinţă a acestor studii; oamenii trag această falsă concluzie, pentru că ei pot abuza de tot, chiar de cele mai bune lucruri. De altfel, neantul îi înspăimântă mai mult decât ar voi să pară, şi firile puternice sunt adesea mai mult lăudăroase decât brave. Majoritatea sunt materialişti pentru că nu au nimic cu care să umple abisul ce se cască în faţa lor; arătati-le o ancoră de salvare, şi ei se vor agăţa strâns de ea”.

         Printr-o aberaţie a inteligenţei, există oameni care nu văd în făpturile organice decât acţiunea materiei şi raportează la ea toate actele noastre. Ei nu au văzut în corpul omenesc decât maşina electrică; nu au studiat mecanismul vieţii decât prin jocul organelor; au văzut adesea întinzându-se prin ruptură un fir, şi nu au văzut nimic altceva decât acest fir; au căutat dacă rămâne ceva, şi cum nu au găsit decât materie devenită inertă, căci nu au văzut sufletul ce ieşea şi nu l-au putut sesiza, au conchis că totul consta în proprietăţile materiei, şi că astfel după moarte nu există decât neantul gândirii; tristă consecinţă dacă ar fi fost aşa, căci atunci binele şi răul ar fi fost fără scop; omul ar fi fost clădit să nu se gândească decât la el şi să pună deasupra tuturor satisfacerea plăcerilor sale materiale, legăturile sociale ar fi fost rupte, afectele cele mai sănătoase îndepărtate fără întoarcere.

Din fericire, aceste idei sunt departe de a fi generale; se poate chiar spune că ele sunt foarte circumscrise, şi nu constituie decât opinii individuale, caci nicăieri nu au fost ridicate la rangul de doctrină. O societate fondată pe aceste baze ar purta în sine germenele distrugerii sale, şi membrii săi s-ar sfâşia între ei ca animalele feroce.

         Omul are în mod instinctiv gândul că totul, pentru el, nu se sfârşeşte odată cu viaţa; el are oroare de neant; el se străduieşte în zadar să se opună gândului despre viitor, când vine momentul suprem, deoarece nu sunt putini cei care se întreabă ce se va alege de ei; căci ideea de a părăsi viaţa fără întoarcere are în ea ceva dureros.

Cine ar putea, în adevăr, să privească în fată cu indiferentă o despărţire absolută, eternă de tot ceea ce a iubit? Cine ar putea să vadă fără spaimă deschizându-se în faţa sa abisul imens al neantului, unde ar fi înghiţite pentru totdeauna toate talentele noastre, toate speranţele noastre şi să-şi spună: Cum! după mine, nimic, nimic mai mult decât vidul; totul este sfârşit, fără întoarcere; câteva zile şi amintirea mea va fi ştearsă din memoria celor ce-mi supravieţuiesc; curând nu va mai rămâne nici o umbră din trecerea mea pe pământ; chiar şi binele pe care l-am făcut va fi uitat de ingraţii pe care i-am îndatorat; şi nimic pentru a compensa toate acestea, nici o altă perspectivă decât aceea a corpului meu ros de viermi!

         Acest tablou nu are ceva oribil, glacial? Religia ne arată că nu poate fi aşa, şi raţiunea ne-o confirmă; dar această existenţă viitoare, vagă şi nedefinită, nu are nimic care să satisfacă dragostea noastră de certitudine; este ceea ce, la unii insuflă îndoiala.

Avem un suflet, fie; dar ce este acest suflet? Are o formă, o aparentă oarecare? Este o făptură limitată sau una nedefinită? Unii spun că este un suflu al lui Dumnezeu, alţii o scânteie, alţii o parte a marelui TOT, principiul vieţii şi al inteligenţei; dar ştim noi oare ce sunt toate acestea? Ce importantă mai are să ai un suflet dacă după noi el se cufundă în imensitate ca şi picăturile de apă în ocean! Pierderea individualităţii noastre nu este ca şi neantul? Se mai spune că este imaterială; dar un lucru imaterial nu ar şti să aibă proporţii diferite; pentru noi acesta nu e nimic.

     Religia ne învaţă de asemenea că vom fi fericiţi sau nefericiţi, după binele sau răul pe care le vom face; dar ce este fericirea care ne aşteaptă la sânul lui Dumnezeu? Este o beatitudine, o contemplaţie eternă, fără altă preocupare decât de a aduce laude Creatorului?

Flăcările iadului sunt o realitate sau un simbol? Însăşi biserica îl acceptă în această ultimă accepţie, dar care sunt aceste suferinţe? Unde este acest loc de supliciu? Într-un cuvânt ce se face, ce se vede în această lume care ne aşteaptă pe toţi? Nimeni, se spune, nu a revenit pentru a ne da socoteală.

Este o eroare, şi misiunea spiritismului este tocmai de a ne lămuri asupra acestui viitor, de a ne face, până într-un anumit punct, să-l atingem cu mâna şi ochiul, nu numai prin raţionament, ci şi prin fapte. Graţie comunicărilor spiritiste, aceasta nu mai este o prezumţie, o probabilitate asupra căreia fiecare brodează după plac, pe care poeţii o înfrumuseţează cu ficţiunile lor sau răspândesc imagini alegorice care ne înşeală, ci este realitatea ce ne apare.

Însăşi entităţile de dincolo de moarte care vin să ne descrie situaţia lor, să ne spună ceea ce fac, să ne permită să asistăm pentru a povesti astfel peripeţiile din noua lor viaţă şi, prin acest mijloc, să ne arate soarta inevitabilă care ne este rezervată după meritele şi faptele noastre rele. Există aici ceva antireligios? Cu totul împotrivă, de vreme ce incredulii găsesc aici credinţa iar nepăsătorii o reînnoire a fervorii şi încrederii. Spiritismul este deci cel mai puternic auxiliar al religiei. De vreme ce este acest lucru, Dumnezeu este cel care îl îngăduie, şi îl îngăduie tocmai pentru a reînsufleţi speranţele noastre şovăielnice, şi pentru a ne readuce pe calea binelui din perspectiva viitorului.


 

Categorie: CARTEA SPIRITELOR | Adăugat de: Angeoudemon (2014-10-27) E W
Vizualizări: 219 | Tag-uri: cartea spiritelor, Materialism, suflet, spirit, Dumnezeu, fluid vital, incarnare, Allan Kardec | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Categoriile secţiunii
Articolele mele [0]
Despre Reiki [0]
Reiki Usui [0]
Karuna Reiki [0]
Rugaciuni [4]
Invocatii [1]
Practici de curatare / purificare / echilibrare / protectie [1]
Stiai ca... [14]
Magie [4]
Documentare / Conferinte [9]
Meditatii ghidate [1]
UN CURS IN MIRACOLE [53]
Cele 365 de exercitii cuprinse in carte. Cate unul pentru fiecare zi, in ordinea data prin channeling.
Citate [8]
Ingeri [1]
Cauzele spirituale ale bolilor [3]
LEGILE KYBALIONULUI [9]
CARTEA SPIRITELOR [8]
Citate din carte.
Povestiri cu talc [11]
Autentificare
Căutare
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Statistici

    Total online: 1
    Vizitatori: 1
    Utilizatori: 0
    Copyright MyCorp © 2017