Luni, 2017-10-23, 5:12 AM
Bine aţi venit Vizitator

Site-ul meu

Director de articole

Acasă » Articole » Rugaciuni

RUGACIUNEA INIMII

Calugarii de pe muntele Athos, dar si alti parinti cu har - nu se rezuma la a rosti cele cateva cuvinte ale rugaciunii, ci mediteaza pe ele intr-un ritual de extindere a constiintei.

Ritualul consta in rostirea rugaciunii pe respiratie. Concentrarea pe traire a cuvintelor, respiratia, prezenta in propriul corp, duc la coborarea mintii in inima.

Se stie inclusiv din practici de terapie psihologica - faptul ca respiratia este un catalizator pentru extinderea constiintei.

 

Ce inseamna A-TI COBORI MINTEA IN INIMA?

 "In rugaciunea curata este vorba de unirea mintii cu inima. Nu trebuie ca mintea sa ramana singura, nici ca inima sa ramana singura. O rugaciune care se face numai cu mintea este o rugaciune rece; o rugaciune care se face doar cu inima este o rugaciune pur sentimentala care ignora tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat, ceea ce ne da si ne va da in Hristos. Este o rugaciune fara orizont si fara perspectiva; o rugaciune in care nu stim de ce sa-I multumim lui Dumnezeu, pentru ce il laudam, nici ce sa-I cerem.

 

Omul care se roaga are sentimentul ca se pierde intr-un infinit impersonal. E un sen­timent care ignora faptul ca el face experi­enta unui Dumnezeu personal. Si deci nu este o rugaciune.

 

Trebuie sa precizam inca o data ca aceas­ta intalnire a mintii cu inima nu se face prin ridicarea inimii in minte, ci prin coborarea mintii in inima. Aceasta inseamna ca nu inima isi afla odihna in minte, ci mai degra­ba mintea isi afla odihna in inima adica in adancul inimii strans unit cu adancul lui Dumnezeu, obiectul cautarii sale.

 

Desigur, Parintii vorbesc si de o deschidere a mintii spre infinitul lui Dumnezeu, dar se pare ca in inima realizeaza mintea aceasta deschidere spre infinitul lui Dumnezeu. Prin cautarea sa dupa Dumnezeu mintea actua­lizeaza adancul inimii si il face sa fie un adanc pentru Dumnezeu, Infinitul adevarat. Adancul pe adanc cheama (Ps 41, 8). Infini­tul lui Dumnezeu nu poate fi experimentat fara iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi. Si aceasta iubire a lui Dumnezeu pentru noi cheama iubirea noastra si iubirea noas­tra este cea care face aceasta experienta sau, mai exact, inima noastra organ al iubirii.

Dar e vorba de o inima care, datorita mintii care a intrat in ea, stie ca acest infinit este infinitul Dumnezeului personal si ca Dumne-zeu intra in relatie intima cu noi prin Hris-tos. Iata de ce mintea este cea care se odih­neste in inima. In inima ea gaseste infinitul lui Dumnezeu. Nu inima este cea care se odihneste in minte, caci aceasta ar insemna ca sentimentul infinitului lui Dumnezeu ar deveni o teorie care raceste gandul.

Nu sen­timentul trebuie sa fie racit de gandire, ci gandirea trebuie incalzita de sentimentul inimii, in contact real cu infinitul lui Dum­nezeu, dand astfel acestui sentiment un con­tinut precis.

 

Propriu-zis, mintea coborata in inima nu-L mai intalneste pe Dumnezeu prin mijlocirea ideilor, ci prin simtirea prezentei Lui, ceea ce ii permite sa verifice in realitate ceea ce gandea mintea. Aici simtirea realitatii ne­atinse pe care o incearca mintea se realizea­za in prezenta nemijlocita a lui Dumnezeu.

Ideile despre Dumnezeu sau ideea de Dum­nezeu se gasesc umplute, patrunse, straba­tute de simtirea realitatii insesi a lui Dum­nezeu. Realitatea ia locul ideii si, in acelasi timp, o verifica; ideea nu se mai intercaleaza intre noi si Dumnezeu.

De aceea, inima este pentru minte un fel de organ senzorial pen­tru relatia cu Dumnezeu, asa cum simturile trupului sunt aparatul care permite perce­perea si simtirea realitatilor cu care trupul intra in contact."

Parintele Dumitru Staniloae

 

"The method of prayer propounded by St. John of the Ladder should be adhered to even when one is practicing the method which was explained by the divine St. Nilus of Sora, in the second homily of his monastic constitution.

The divine Nilus borrowed his method from the Greek Fathers, Symeon the New Theologian and Gregory of Sinai, and simplified it somewhat. Here is what St. Nilus says: "Experience will soon confirm as correct and very beneficial for mental concentration the recommendation of these holy fathers regarding restraint in breathing, i.e. that one should not breathe with great frequency."

Some, without understanding this method, exaggerate its importance and restrain their breath beyond reasonable measure, thereby injuring their lungs and at the same time inflicting harm upon their souls by assenting to such a mistake.

All impulsive and extreme actions are but obstacles to success in prayer, which develops only when nurtured by the tranquil, quiet and pious disposition of both soul and body. "Whatever is immoderate comes from the demons,"

says St. Pimen the Great.

 

Este important de stiut ca simpla recitare a rugaciunii in respiratie fara linistirea mintii este nu doar inutila, ci si daunatoare.

Acesta este motivul pentru care metoda respiratiei este considerata o taina a calugarilor.

Multi, in fuga dupa rezultate miraculoase rapide, au folosit gresit tehnica rugaciunii, ignorand scopul - acela de unire a mintii cu inima, linistire a gandurilor haotice, atingerea stariii de meditatie, si s-au concentrat exclusiv pe respiratie, exagerand-o.

Nu au reusit altceva decat sa se hiperventileze si sa-si nenoroceasca plamanii.

Atingerea unei stari extinse de constiinta - necesita in primul rand concentrare si focusare pe scopul in sine.

Nu te poti ruga lui Dumnezeu nerugandu-te. Nu poti medita nemeditand. Nu poti avea pretentia sa-ti unesti mintea cu inima ignorand inima si lasand mintea sa te ghideze dupa vechile tipare cu vorbaria ei neintrerupta despre nimic.

Respiratia este un catalizator puternic, insa catalizeaza exact ce este in tine.

Astfel ca daca respiri sacadat rostind o poezie si gandindu-te in continuare la vecinul nenorocit care nu-ti respecta intimitatea, la seful imbecil care te trateaza ca pe un sclav, la partenerul de viata care sigur te inseala... tot ce obtii din aceasta experienta este un ATAC DE PANICA :)

 


"Doamne Isuse Christoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!"


 

Rugaciunea se face pe respiratie, astfel:

- in inspiratie se rosteste " Doamne Isuse Christoase, fiul lui Dumnezeu", cu atentia concentrata pe aerul care coboara in plamani si toate senzatiile corporale si mentale produse de aceasta;

- in expiratie se rosteste continuarea, cu atentia concentrata in continuare pe senzatii, fiind prezent 100% in tine.


 

Categorie: Rugaciuni | Adăugat de: Angeoudemon (2014-09-17)
Vizualizări: 371 | Tag-uri: Isus Christos, coborarea mintii in inima, rugaciune, Inima, minte, meditatie, rugaciunea inimii, respiratie, calugari, rugaciunea lui Isus | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar
Categoriile secţiunii
Articolele mele [0]
Despre Reiki [0]
Reiki Usui [0]
Karuna Reiki [0]
Rugaciuni [4]
Invocatii [1]
Practici de curatare / purificare / echilibrare / protectie [1]
Stiai ca... [14]
Magie [4]
Documentare / Conferinte [9]
Meditatii ghidate [1]
UN CURS IN MIRACOLE [53]
Cele 365 de exercitii cuprinse in carte. Cate unul pentru fiecare zi, in ordinea data prin channeling.
Citate [8]
Ingeri [1]
Cauzele spirituale ale bolilor [3]
LEGILE KYBALIONULUI [9]
CARTEA SPIRITELOR [8]
Citate din carte.
Povestiri cu talc [11]
Autentificare
Căutare
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Statistici

    Total online: 1
    Vizitatori: 1
    Utilizatori: 0
    Copyright MyCorp © 2017